3D CBCT – Tomografia Computerizată cu Rază Conică

Atunci când efectuați un Computer Tomograf 3D CBCT în centrele DentaVis, beneficiați de cea mai avansată tehnologie din domeniul radiologiei maxilofaciale, cu cel mai scăzut nivel de radiații.

Cum putem obține volume de o acuratețe crescută la un nivel atât de scăzut de radiații?

Pentru a înțelege acest lucru, trebuie mai întâi să înțelegem diferența dintre Computerul Tomograf clasic și 3D CBCT – Computerul Tomograf cu Rază Conică, utilizat în centrele DentaVis.

Tehnologia avansată CBCT utilizează un fascicul de raze conice transmise pe un senzor static, producând întregul volum dintr-o singură scanare (rotație în jurul capului pacientului). Computer-ul Tomograf cu Rază Conică capturează o serie de imagini de o anumită grosime pe care apoi le combină dupa un anumit algoritm. 3D CBCT-ul folosește voxel-ul (volumetric pixel). Voxel-ul este o unitate tridimensională, înglobând mai multă informație într-o singură scanare.

Computerul Tomograf clasic utilizează un fascicul de raze sub forma unui evantai în achiziția de imagini. Reconstrucția oricărui punct de pe traseul razei X este redat sub forma unei imagini alcătuite din pixeli. Pixelul este o unitate bidimensională exprimată în termeni de radiodensitate relativă. Tubul anodic de mare putere propagă raze X către detectorii așezați în semicerc în jurul pacientului, realizându-se o singură imagine per scanare, fiind necesare mai multe rotații și mai multe scanări. Fiecare imagine obținută la fiecare scanare necesită o mică zonă de suprapunere cu cea anterioară, pentru ca reconstrucția volumului să fie corectă. Adică, obținem aceeași informație, cu o doză mai mare de radiații într-un timp mai lung.

Modalitatea de capturare a imaginii dintr-o singură rotație din cazul Computer-ului Tomograf cu Rază Conică este mult mai rapidă decât metoda tradițională spirală utilizată de computerul tomograf clasic. Doza de radiații este mult mai scăzută în cazul 3D CBCT datorită eliminării necesității suprapunerii imaginilor pentru reconstrucția volumului.

Cât de mari sunt diferențele de doză de radiații dintre cele două?

Un exemplu concludent:

CT la abdomen = 8.000 microsievert
CBCT Complet (la tot capul) = 32 microsievert
Doza zilnică din mediul natural = 10 microsievert

Cum văd razele X prin tine?

Ted Ed
Cum văd razele X prin tine?
Lesson by Ge Wang
Traducător: amara.org

În 1895, un fizician numit Wilhelm Roentgen, experimenta cu tuburi catodice, tuburi în care o rază de electroni iluminează un ecran fluorescent. El a împachetat tubul de stoical în carton, pentru a ține lumina fluorescentă înăuntru și atunci…ceva neașteptat s-a întâmplat. Un alt ecran din afara tubului strălucea și raze invizible treceau prin carton. Wilhelm nu avea idee ce erau, așa că le-au numit Raze X, iar descoperirile lui i-au adus, în cele din urmă, Premiul Nobel.

Acum noi știm ce s-a întâmplat. Când electronii cu energie ridicată din tubul catodic lovesc un metal, ori încetinesc și eliberează energie, ori smulg electroni de pe atomii pe care ii lovesc, proces care formează electroni ce repetă procesul. În ambele cazuri, energia E emisă sub forma razelor X care este un tip de radiație electromagnetică cu mai multă putere decât lumină vizibilă și cu mai puțină decât razele gamma. Razele ex sunt suficient de puternice pentru a penetra multe tipuri de materie, ca și cum aceasta este semitransparentă și sunt în special utile în aplicații medicinale, deoarece pot realiza imagini ale organelor, de exemplu oase, fără a le răni, dar cu o șansă de a produce mutații în organele reproduătoare și în țesuturi precum tiroida. De aceea, se folosesc tunici de plumb pentru a le bloca.

Când razele X interacționează cu materia, acestea se lovesc de electroni. Uneori, razele X își transferă toată energia materiei și sunt absorbite. Alteori, doar o parte din energie este absorbită, iar restul este împrăștiată. Frecvența acestor evenimente depinde de cât de mulți electroni lovesc razele X. Aceste coliziuni sunt mai dese dacă materialul este mai dens sau dacă este alcătuit din elemente cu un număr atomic ridicat, adică cu mai mulți electroni. Oasele sunt dense și pline de calciu, element cu un număr atomic mare, așadar absorb o cantitate mare de raze X. Țesutul moale, în schimb, nu este atât de dens și conține, în principal, elemente cu număr atomic mic precum carbonul, hidrogenul și oxigenul. Așadar, mai multe raze X trec prin țesuturi moi, ca plămânii și mușchii, înnegrind filmul.

Aceste imagini 2D sunt utile doar până la un punct. Când razele X trec prin corp, ele interacționează cu mulți atomi în calea lor. Ceea ce apare pe film este doar rezultatul acelor interacțiuni. Este ca și cum ai imprima un roman de 100 de pagini pe una singură. Pentru a vedea ce se întâmplă cu adevarat, ar trebui să obținem imagini ale razelor X din multe unghiuri din jurul corpului și să le folosim pentru a construi o imagine internă a corpului.

Este o procedură care se numește TC – Tomografie Computerizată, altă invenție pentru care s-a acordat Premiu Nobel. Gândiți-vă la TC așa: cu o singură rază X ai putea vedea densitatea unei tumori solide al unui pacient, dar nu ai ști cât este de adâncă. Dacă faci radiografii din mai multe unghiuri, ar trebui să poți determina poziția și forma tumorii. Un scanner TC trimite un con de raze X prin corpul unui pacient către o rețea de senzori. Razele X sunt rotite în jurul pacientului și, de multe ori, mișcate în josul corpului, razele urmând o traiectorie spiralată.

Scanările TC produc informații ce pot fi procesate în secțiuni diagonale, suficient de detaliate, pentru observarea trăsăturilor anatomice, a tumorilor, a cheagurilor de sânge și a infecțiilor. Scanarile TC pot evidenția chiar și boli ale inimii și ale cavității în mumii îngropate acum mii de ani. Ceea ce a început ca un accident fericit a devenit o minune medicală. Spitale și clinici realizează acum peste 100 de milioane de astfel de scanări pe an, tratând boli și salvând vieți în toata lumea.

Sunt periculoase radiațiile?

Ted Ed
Sunt periculoase radiațiile?
Lessons by Matt Anticole

Traducător: Cristina Nicolae
Corector: Mirel-Gabriel Alexa

Când auzim cuvântul radiație suntem tentați să ne imaginăm explozii uriașe și mutații înfricoșătoare. Radiactiva se aplică și în cazul curcubeului sau al unui medic ce examinează o radiografie.

Așadar, ce sunt radiațiile și cât de mult ar trebui să ne îngrijoreze efectele lor? Răspunsul începe cu a înțelege că “radiația” descrie două fenomene fizice foarte diferite: radiația electromagnetică și radiația nucleară.

Radiația electromagnetică este o energie pură formată din unde electrice și magnetice care interacționează și oscilează în spațiu. Pe măsură ce oscilează mai repede crește și nivelul de energie. La capătul de jos al spectrului se află undele radio, lumina infraroșie și cea vizibilă. La capătul de sus sunt razele ultraviolete, razele X și gamma.

Societatea modernă este definită de emiterea și detectarea radiațiilor electromagnetice. Putem descărca un e-mail în telefon prin unde radio, pentru a afișa imaginea unei radiografii, pe care o putem vedea, deoarece ecranul emite lumina vizibilă. Pe de altă parte, radioactivitatea nucleară își are originea în nucleul atomic, unde protonii se resping datorită sarcinilor electrice pozitive. Un fenomen cunoscut drept forță nucleară tare încearcă să anuleze respingerea și să mențină nucleul intact. Totuși, unele combinații de protoni și neutroni, cunoscute ca izotopi, rămân instabile sau radioactive. Aceștia vor produce la întâmplare materie și/sau energie, cunoscută ca radiație nucleară, pentru a obține o stabilitate mai mare. Radiația nucleară provine din surse naturale precum radonul, un gaz care se găsește în sol. Rafinăm și minereuri naturale radioactive pentru a alimenta centrale nucleare. Chiar și bananele conțin cantități mici ale unui izotop radioactiv al potasiului.

Așadar, dacă trăim într-o lume a radiațiilor, cum putem scăpa de efectele periculoase ale acestora?
Pentru început, nu toate radiațiile sunt periculoase. Radiațiile devin riscante când rup electronii atomilor la impact, un proces care poate afecta ADN-ul. Aceasta este cunoscută drept radiație ionizantă, deoarece un atom care a câștigat sau pierdut un electron se numește ion.

Toate radiatiile nucleare sunt ionizante însă, doar radiatiile electromagnetice cu energie mare sunt ionizante. Asta include gazele gamma, razele X și ultraviolete de înaltă energie. De aceea, la radiiografii, ca măsură suplimentară de protecție, medicii acoperă părțile corpului care nu trebuie examinate, iar cei care merg la plajă folosesc protecție solară. Celularele și cuptoarele cu microunde operează la capătul de jos al spectrului, așa că nu există riscul radiațiilor ionizante în cazul lor.

Cel mai mare risc apare când suntem expuși la multe radiații ionizante, într-o perioadă scurtă de timp, cunoscută ca expunere acută. Expunerea acută afectează capacitatea naturală a corpului de a se reface. Poate duce la cancer, disfuncție celulară și chiar deces. Din fericire, expunerea acută este foarte rară, însă suntem expuși zilnic la un nivel scăzut de radiații ionizante din surse naturale și create de om. Este dificil pentru oamenii de știință să cuantifice aceste riscuri. Corpul adesea repară răul făcut de cantități mici de radiații ionizante, iar dacă nu poate, efectele expunerii pot să nu se manifeste decât după o decadă sau mai mult.

O modalitate prin care cercetătorii cuantifică această expunere este o unitate numită sievert. O expunere la un sievert va provoca probabil amețeală în câteva ore, iar patru sieverți pot fi fatali. Totuși, expunerea normală zilnică este mult mai mică. O persoană obișnuită este expusă anual la o radiație de 6.2 microsieverți de la toate sursele, cam o treime datorată radonului. Fiecare având doar un microsievert, ar trebui să faceți mai mult de 10.000 de radiografii dentare ca să acumulați doza anuală. Vă amintiți banana aceea? Dacă ați putea absorbi toate radiațiile din ea, ați avea nevoie de 170 pe zi, mâncate zilnic, să atingeți doza anuală.

Trăim într-o lume a radiațiilor. Totuși, mare parte sunt neionizante. Pentru restul care sunt ionizante, expunerea e de obicei scăzută, iar opțiuni precum testarea casei pentru radon și loțiunea de protecție solară pot ajuta la reducrea riscului asupra sănătății. Marie Curie, unul dintre pionierii radiației, a rezumat provocarea astfel: “Nimic nu trebuie să te sperie în viață, trebuie doar să înțelegi. Este timpul să înțelegem mai mult, astfel încât să ne temem mai puțin.”

Geniul lui Marie Curie

TED ED Lessons worth sharing
Geniul lui Marie Curie
Lessons by Shohini Ghose

Traducător: Oana M. Vasarhely
Corector: Cristina Nicolae

Dacă vrei să arunci o privire asupra manuscriselor lui Marie Curie va trebui să semnezi o declarație și vei purta echipament de protecție pentru a te proteja de contaminarea cu radiații. Rămășitele doamnei Curie au fost și ele îngropate într-un sicriu sigilat cu plumb, ținând departe radiațiile care erau inima cercetării sale și, cel mai probabil, cauza decesului său.

Crescând în Varșovia, în Polonia ocupată de Rusia, tânăra Marie, originar numită Maria Sklodowska, era o studentă nemaipomenită, dar care a înfruntat obstacole dificile. Ca femeie, i-a fost blocat dreptul la învățământul superior, așadar, ca un act de sfidare, Marie s-a înscris la Floating University, o instituție secretă ce furniza pe ascuns educație tinerilor polonezi. Economisind bani și muncind ca și guvernantă, în cele din urmă s-a mutat la Paris pentru a studia la Sorbona. Acolo Marie a primit o diplomă atât în fizică, cât și în matematică, supraviețuind, în mare parte, din pâine și ceai, leșinând uneori din cauza înfometării.

La Paris, Marie l-a întâlnit pe fizicianul Pierre Curie care i-a pus la dispoziție inima și laboratorul său. Ea însă dorea să se întoarcă în Polonia. Totuși, la întoarcerea sa în Varșovia, a descoperit că obținerea unei poziții academice ca femeie a rămas o provocare, dar nu era totul pierdut. Înapoi în Paris, aștepta Pierre, bolnav de dragoste, iar perechea s-a căsătorit repede, devenind un duo formidabil al științei.

Munca unui alt fizician a trezit interesul lui Marie Currie. În 1896, Henri Becquerel a descoperit că uraniul emite spontan o radiație misterioasă asemănătoare razei X ce poate interacționa cu filmul fotografic. Curie a descoperit curând că toriul emitea o radiație similară. Cel mai important, puterea radiației depindea complet de cantitatea elementului și nu era afectată de schimbările fizice sau chimice. Acest lucru a dus-o la concluzia că radiația venea din ceva fundamental, atomic fiecărui element.

Ideea era radicală și a ajutat la combaterea modelului tradițional unde atomii erau obiecte indivizibile. Apoi, concentrându-se pe un minereu super radioactiv, numit Pehblenda, soții Curie au descoperit că uraniul nu putea crea radiația de unul singur. Așadar, erau alte elemente radioactive care puteau fi de vină?

În 1898, au anunțat două elemente noi: poloniul, numit după țara de origine a lui Marie și Radiu, cuvântul latinesc pentru rază. Tot ei au inventat termenul de “radioactivitate”. În 1902, soții Curie extraseră o zecime de gram de clorură de radiu pură din mai multe tone de Pechblenda, o realizare incredibilă la acea vreme.

Mai târziu în acel an, Pierre Curie și Henri Becquerel au fost nominalizați pentru premiul Nobel în fizică, dar Marie era omisă. Pierre a susținut partea soției sale și a meritelor ei. Astfel, soții Curie și Becquerel au împărțit premiul Nobel în 1903, Marie Curie devenind prima femeie laureată a premiului Nobel.

Finanțați și respectați, soții Curie erau într-o formă grozavă, dar tragedia a lovit în 1906 când Pierre a fost zdrobit de o trăsură când traversa o intersecție aglomerată. Devastată, Marie s-a dedicat cercetărilor sale și a preluat postula lui Pierre de a preda la Sorbona, devenind prima profesoară a școlii.

Munca sa individuală era roditoare. În 1911 a mai câștigat un premiu Nobel, de data aceasta în chimie, pentru descoperirea anterioară a radiului și a poloniului și a extragerii și analizei radiului pur și a compușilor săi. Acest lucru o face prima și, până astăzi, singura persoană cu premii nobel în două științe diferite.

Prof. Curie a pus în practică descoperirile sale, schimbând aspectul cercetărilor și tratamentelor medicale. A înființat unități radiologice mobile în timpul Primului Război Mondial și a investigat efectele radiațiilor asupra tumorilor.

E posibil ca beneficiile aduse umanității să fi venit cu un cost personal mare. Curie a murit în 1934 de o boală a măduvei osoase, azi considerată de mulți a fi cauzată de expunerea la radiații.

Cercetarea revoluționară a lui Curie a pus bazele în care înțelegem fizica și chimia, deschizând căi în oncologie, tehnologie, medicină și fizică nucleară, printre altele. Descoperirile sale în radiație au marcat începutul unei noi ere, dezgropând unele dintre cele mai mari secrete ale științei.

Telefon: 0356266260

Email: contact@dentavis.ro

Program: L – V: 19:00 – 20:00
                 S: 10:00 – 14:00

© DentaVis | Web Design by INSTANTO

DENTAVIS 1

str. Popa Șapcă nr. 20B, Timișoara
0734322943, 0752656352, 0356266260

DENTAVIS 2

str. Ady Endre nr. 2, Timișoara
0734322943, 0752656352, 0356111052

DENTAVIS 3

str. Cluj nr. 15, Timișoara
0734322943, 0752656352, 0356100540

DENTAVIS 4

str. Calea Aradului nr. 18, Timișoara
0736051527, 0757335036